15 aprilie 2016

Ascultare pentru dragoste






    Am o ascultare grea: să fac totul cu dragoste. Dar cum sa faci chiar totul cu dragoste, când ţie îţi vine să vociferezi că nu e în regulă, că ai drepturi, că ţi se urcă toată lumea în cap când te expui. Ei bine, ca să faci totul cu dragoste, trăieşte Evanghelia cu disperare, citeşte-o cuvânt în cuvânt, frază cu frază până îţi intră în sânge. Şi dacă ai obosit cumva, ia-o de la capăt! Tu cum credeai? Creştinismul nu-i o bucată de tort pe care o savurezi şi ai uitat în clipa următoare, ci asumare (cu lacrimi adesea) zi de zi, oră de oră si clipă de clipă. Şi până la urmă, pentru cine fac eu totul cu dragoste: pentru sine, pentru oameni sau pentru Dumnezeu?  Dumnezeu nu are nevoie de dragostea mea calică, pentru că El este Însuşi Iubire şi El cel dintâi ne-a iubit pe noi când ni L-a dat pe Fiul Său; oamenii nu apreciază şi se leapădă de multe ori, iar pentru sine eu nu pot sa fac nici un fir de păr să fie alb. Atunci, de ce să fac totul cu dragoste?  Pentru că iubirea este esenţa Evangheliei. Dumnezeu Însuşi ne cheamă la dragoste în fiecare zi a vieţii prin tot ceea ce facem: cum vorbim, cum ne mişcăm, cum interacţionăm cu aproapele, cum ne îmbrăcăm, cum facem curat în casă etc. Par lucruri atât de simple, dar, de fapt, sunt o adevărată provocare. Dacă nu mă credeţi, adresaţi-vă sieşi o singură întrebare: Ce este mai uşor pentru mine: să fiu drept, să mă conformez unor reguli sociale sau să iubesc cu toată fiinţa mea, aşa cum mă îndeamnă Evanghelia? 


    Da, este o ascultare dificilă, dar mi-am zis: oare, ce am de pierdut dacă mă supun ei din dragoste..

    Domnul cu noi! 
     






Neobişnuita călătorie a Serafimei




     Neobişnuita călătorie a Serafimei este un film de animaţie ce revelează destinul unei fetiţe care şi-a pierdut părinţii la începutul Celui de-al II-lea Război Mondial. În acele împrejurări grele, fetiţa devine o vie mărturisire de credinţă şi o dovadă a minunatei lucrări dumnezeieşti cu sufletul omului. 






5 februarie 2016

"Rugăciuni pentru întoarcerea persoanei iubite"


       Adesea, văd în statistica vizitatorilor de pe blog următoarele cuvinte cheie: "rugăciuni pentru întoarcerea persoanei iubite", "cum să întorc persoana iubită", "ce rugăciuni să citesc pentru împăcare". 
     
        Desigur, o despărţire e întodeauna dureroasă, ne face să suferim, să nu dormim nopţile, să ne întrebăm sute sau mii de lucruri despre ce am făcut bine sau nu în relaţia trecută. La urma urmei, e o traumă care se vindecă greu. Nu poţi trece uşor peste asta. Dar o despărţire nu este sfârşitul lumii, este tratabilă şi asta bucură. Vă spun aceasta, pentru că am trecut, la rândul meu, prin asemenea experienţă şi, Slavă Domnului, mă simt foarte bine. 
      În primul rând, vă îndemn, fără sarcasm, să vă întrebaţi sincer, atunci când sunteţi calm: Oare, îmi doresc eu din tot sufletul să mă împac? Ce am învăţat noi doi din relaţia eşuată, încât să iasă bine din următoarea încercare (dacă din prima, de pildă, a fost un dezastru)? Nu cumva unul din noi sau ambii suntem fie infantili, fie incompatibili? Ce stă în spatele dorinţei mele? Poate sunt panicat, disperat, rănit, ma simt singur, umilit. Când avem astfel de stări, percepem situaţia distorsionat şi în dezavantajul nostru, cu siguranţă! De aceea, este cel mai bine să vă oferiţi timp pentru limpezire. După ce v-aţi calmat, aveţi toată puterea să analizaţi situaţia din altă perspectivă. 
       Da, există rugăciuni pentru împăcare! Orice rugăciune e bună, dacă se face din toată inima şi sunteţi sinceri în doleanţele voastre. Eu una aş citi Acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiţi. Cu toate acestea, nu interpretaţi îndemnul meu ca pe o reţetă universală. Întâi de toate, omul să-şi vindece sufletul, ca să fie fericit în viaţa cotidiană. Dacă are traume, cu atât mai mult să fie conştient şi să caute vindecarea, apelând la un duhovnic bun şi, când este necesar, la un psiholog bun. 
     Când, după multe rugăciuni, nu aţi primit răspunsul râvnit pentru împăcare, bucuraţi-vă! Mulţumiţi lui Dumnezeu! Cu siguranţă, El are ceva mai potrivit pentru voi. 
      Să zicem că v-aţi împăcat! Totuşi, e de dorit în prealabil să cugetaţi la CE veţi face după împăcare: repetaţi gafele trecute sau, dimpotrivă, puneţi început bun împreună? Pentru că iubirea, aşa cum o percepem, nu e totul; "fluturii în stomac" nu sunt totul. O relaţie cu adevărat trainică înseamnă multă muncă, răbdare, maturitate şi responsabilitate. Şi mai ales, începe cu dezvoltarea proprie, cu muncă lăuntrică asiduă: atunci când se cercetează omul zilnic pe sine, îşi descoperă emoţiile, sentimentele, trăirile, sufletul. Doar cunoscându-se bine pe sine, va face alegerile potrivite în viaţă. Cu Dumnezeu înainte! 
      Vă doresc din toată inima să fiţi conştienţi de sine şi de alegerile pe care le faceţi!