Odată, îngerul lui Dumnezeu a stat de vorbă cu bănuţul milei noastre.
A întrebat îngerul pe bănuţ:
- Cine eşti tu?
Mititel şi smerit, bănuţul i-a răspuns:
- Eu sunt bănuţul, pe care Dumnezeu l-a făcut să fie dat de pomană...
- Şi de unde vii tu?
- Eu vin din puşculiţa copiilor, din cutia de catifea a domnişoarelor, din punga veche a bătrânilor...
- Şi unde te duci, bănuţule?
- Mă duc să cumpăr suflete pentru Domnul Hristos, să suflu în credinţa care începe să se stingă...
- Şi ce ai vrea tu, bănuţule?
- Aş vrea să mă adun cu alţi mulţi bănuţi şi împreună să înălţăm o biserică, în care credincioşii să se roage Domnului Hristos...
- Şi ce taină ai tu, bănuţule?
- Eu, îngeraşule, deschid poarta cerului celui care mă dăruieşte...
Atunci, îngerul i-a zis:
- Mergi, bănuţule, în lume şi împlineşte-ţi menirea, aducând cât mai multe inimi la Iisus Domnul...
Aceasta a fost vorbirea dintre înger şi bănuţ.
Al. LASCAROV-MOLDOVANU, din Cartea cu pilde
