Bănuţul dragostei

Ilustraţie de Ilya Glazunov

     Odată, îngerul lui Dumnezeu a stat de vorbă cu bănuţul milei noastre.

A întrebat îngerul pe bănuţ:

- Cine eşti tu? 

Mititel şi smerit, bănuţul i-a răspuns:

- Eu sunt bănuţul, pe care Dumnezeu l-a făcut să fie dat de pomană...

- Şi de unde vii tu?
- Eu vin din puşculiţa copiilor, din cutia de catifea a domnişoarelor, din punga veche a bătrânilor...

- Şi unde te duci, bănuţule?

- Mă duc să cumpăr suflete pentru Domnul Hristos, să suflu în credinţa care începe să se stingă...

- Şi ce ai vrea tu, bănuţule?
- Aş vrea să mă adun cu alţi mulţi bănuţi şi împreună să înălţăm o biserică, în care credincioşii să se roage Domnului Hristos...

- Şi ce taină ai tu, bănuţule?
 - Eu, îngeraşule, deschid poarta cerului celui care mă dăruieşte...

 Atunci, îngerul i-a zis:

- Mergi, bănuţule, în lume şi împlineşte-ţi menirea, aducând cât mai multe inimi la Iisus Domnul...

  Aceasta a fost vorbirea dintre înger şi bănuţ.

       

  Al. LASCAROV-MOLDOVANU, din Cartea cu pilde