În acest post, am fost mai mult bolnavă. Dar de ziua Sfântului Nicolae mi-am revenit. Am simţit bucurie lăuntrică, ca pe un dar din partea sfântului, şi curaj interior. Deşi cauza suferinţelor omul poate să o intuiască oarecum, el nu va putea percepe deplin sensul şi finalitatea acestor dureri. Boala, oricât de nesuferită, are şi ea un rost în existenţa noastră. Totul este ca omul să nu deznădăjduiască. După ce am primit Sfânta Împărtăşanie, am înţeles că Dumnezeu nu se uită la nevrednicia noastră şi că ne iubeşte aşa bolânzi şi nesuferiţi cum suntem, chiar dacă am cârtit şi nu am răbdat durerea... În cele din urmă, am cedat să lupt cu boala şi i-am oferit-o lui Dumnezeu, pentru că nu mai ştiam ce să-i fac. Am văzut în acest post prea mulţi doctori, am luat prea multe medicamente, şi toate îmi agravau situaţia... Dacă mai continuam să mă lupt cu durerea, şi nu cu pornirile mele lăuntrice de teamă, de panică, de nerăbdare, cedam nervos. Când am încetat să-i ofer bolii teren în mintea mea, când am căutat răspunsul la Dumnezeu, când m-am abandonat în mâinile Sale, m-am calmat şi vindecarea a avut loc. Mare este mila lui Dumnezeu!
Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc, Sfinte Nicolae!
 |
| Icoana Sf.Nicolae, biserica-muzeu Sf.Nicolae, Lipna, Novgorod, a. 1924, pictor Alexa Petrov |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu