Sufletul unui orfan poate deveni casă a lui Dumnezeu!

sursa foto

       


   După cum observăm în lume, întuneric mare domnește în inima, mintea și viața oamenilor, căci în întuneric sufletesc și trupesc zămislesc și se nasc copii pe fața pământului. Răul acesta poartă multe nume. Copiii aceștia se zămislesc ca niște fii ai întunericului, căci se nasc în păcate de desfrânare, deși din părinți creștini. Majoritatea creștinilor au căzut cu totul din harul virtuților, căci unii, după ce trăiesc necununați, fără binecuvântarea lui Dumnezeu prin preotul din Biserică, nu țin socoteală de posturi, de sărbători, nu respectă legile dreptei credințe.

Se străduiesc oamenii să facă multe lucruri bune în viața aceasta, să aibă o casă mare, călduroasă, condiții bune pentru copiii lor, luptându-se să le și dobândească. Problema care ne framântă pe unii dintre noi este a tinerilor, a copiilor orfani. Aceștia au, oare, parte de toate condițiile pe care le avem noi, cei care avem parinți, casă, avem destule bunătați, să spunem, de care nu ducem lipsa?

Multi tineri orfani plâng foarte des. Ei vor să fie iubiți de semenii lor, să fie mai prietenoși cu noi, cei care îi ocolim, ne ferim de ei. Gândiți-vă numai la sufletul unui copil care este luat de la sânul mamei sale și dat spre adopție… în cămin. El nu știe mare lucru, nu cunoaște partea amară a vieții ce îl așteaptă. Pentru el, lumea e un spațiu plin doar de prezența mamei și a sa. Depărtarea de mamă, lipsa parinților îl schimbă pe copil, îl înstrăinează, se simte exclus de lume, retrăgându-se, astfel, în lăuntrica sa lume rănită.

Iubiți creștini, se cade să-i iubim pe acești copii sau tineri orfani, căci nu-i vom iubi doar pe ei, ci, înainte de toate, Îl vom iubi pe Tatăl, care este in ceruri și în sufletele lor. Vai de părinții care și-au abandonat copiii! Au părăsit niște îngeri! 

De ce ne ferim de acești orfani? Nu sunt și ei oameni ca noi? Copiii zilelor noastre îi batjocoresc, râd de ei pentru simplul motiv că sunt “diferiți”. Diferiți doar cu sufletul. Sunt sigură ca aceștia, chiar dacă nu au parinți sau pe cineva care sa le fie aproape în suferințele cumplite ale vietii, îl au pe Dumnezeu. Domnul ne îndeamnă prin poruncile sale să-i ajutăm pe acești copii, iar puținul nostru să-l împarțim cu ei. Duminica trecută, la sfârșitul slujbei în biserica unde mă aflam, niște copii orfani au împărțit oamenilor iconițe pictate de ei. Se vedeau bucuria si căldura din ochii lor. M-a impresionat acest gest, și zâmbetul lor parcă nu era doar al chipului, ci un zâmbet al sufletului.

Trăim vremuri cumplite, însa putem deveni noi înșine mici călăuzitori pentru acești copii. Fiecare dar al nostru, oricât de mic, are o mare importanță pentru ei! Să-i ajutăm pe orfani, să le deschidem dorința spre cunoașterea de Dumnezeu, și, astfel, vom primi și noi răsplată în ceruri.

un gând frumos adaptat după sursa: http://sfintiiarhanghelimihailsigavriil.webs.com/  

    

Biserica Sfinții Arhangheli, or. Brăila

     Drept completare a cuvintelor de mai sus, vreau să menţionez faptul că în aceste vremuri de restrişte, Dumnezeu ne-a binecuvântat neamul cu exemple vii de dăruire şi jertfelnicie creştinească pentru cei mai trişti ca noi: săraci, orfani sau bătrâni. Astfel încât, prin strădania Părintelui Paroh Victor Ţugui şi al Consiliului şi Comitetului Parohial al Bisericii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din Brăila, a fost deschisă o cantină socială în anul 2010. Aceasta funcţionează în cadrul parohiei "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" din centrul Brăilei, fiind situat la demisolul casei parohiale.  

     Prin această cantină socială se oferă zilnic o masă caldă pentru treizeci de persoane defavorizate, copii şi bătrâni ai parohiei. Totodată, clădirea este utilizată şi pentru întâlnirile cu copiii şi tinerii, beneficiari ai proiectelor naţionale "Hristos împărtăşit copiilor" şi "Alege şcoala!". De asemenea, parohia oferă prin acest centru un program "after school", prin care elevii îşi pot pregăti lecţiile şi temele. 

       Fiecare din noi este chemat să facă binele acolo unde se află. Dacă ar fi să cugetăm măcar câteva minute pe zi la cel sărac, orfan şi singur, vom vedea în dulapurile noastre haine pe care nu le îmbracăm niciodată, iar altul îngheaţă de frig, vom găsi surplus de mâncare în frigider sau cămări pe care se întâmplă să o aruncăm, iar un flâmând plânge pe la uşi pentru o bucată de pâine. Fiecare din noi avem ceva de oferit, un cuvânt bun chiar, şi totuşi nu ne lăsăm sensibilizaţi de durerea celui suferind... Grijile noastre sunt hrana noastră, iar de celelalte ne pasă mai puţin. Viaţa însă nu se învârte doar în jurul nostru, a egoului şi dorinţelor personale. Să ne amintim de aceşti copii sau săraci - mici Lazări care vor reprezenta dovada faptelor noastre, bune sau rele, înaintea lui Dumnezeu în clipa când vom părăsi această lume. 

     Dumnezeu să ne ajute să fim mai buni cu fiecare clipă!