Despre post

    A inceput Postul Mare. Ma confrunt mereu cu o seama de greutati cand e vorba de post. Postitorul stie sa se infraneze, fapt cu care eu nu ma pot lauda. Imi place sa mananc si, de obicei, o fac in mod compulsiv. Exista insa si o alta latura a postului, cea in care omul isi va "lucra" starea launtrica si privirea catre aproapele sau. Cum va alege omul sa-si vada fratele? Il va judeca sau nu? Il va uri sau nu? Mai ales in Post, omul isi verifica starea interioara, daca poate sau nu sa-l priveasca pe fratele sau cu ochi buni. Inteleg cu regret insa, ca nici la acest capitol nu stau tocmai bine. E de-ajuns sa mi se intample ceva, cum ma si razbun pe aproapele meu... chiar si subtil, atunci cand poate il privesc urat sau am ganduri rele despre acesta.  

"Postul cel adevarat - spune Sf. Vasile cel Mare - consta in retinerea de la cele rele. Dezleaga toata legatura nedreptatii, iarta aproapelui tau vatamarile, daruieste lui datoriile. Tu nu mananci carne, dar mananci pe fratele tau. Tu te retii din vin, dar nu infranezi zburdarile trupului. Tu nu mananci pana seara, dar petreci ziua cu procese." (Despre post, 10).

      Cum sa fac sa postesc cu folos, deci? Cum sa fac sa iubesc Postul si sa nu pierd acest timp cu semnificatie duhovniceasca pentru sufletul meu?

       Postul e prima porunca data omului in rai de Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el (din pomul din mijlocul raiului- n.m.), nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"  Prin nepostire omul a cunoscut moartea. Si totusi, cand stiu ca este porunca, cu atat mai mult, ma tenteaza sa o incalc... 

       Mantuitorul Insusi a postit timp de 40 de zile. Si aceasta a facut-o pentru noi din dragoste. Nu exista alta cale de a reusi: postesti pentru iubirea lui  Dumnezeu; postesti, pentru ca sa te impartasesti de Harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine; postesti pentru binele tau si al aproapelui. Te lipsesti de mancarea delicioasa, iti sacrifici mofturile si dorintele, renunti la rautate, ca sa primesti, in schimb, bucurie. Harul nu se da cu masura si nici nu ramane dator nimanui. Deci, voi posti pentru ca Dumnezeu ma iubeste si eu vreau sa raspund iubirii Lui. Altminteri, postul mi se face spre osandire.