Așa înțeleg odihna în brațele Lui...

sursa: sfintiiarhangheli.ro                                            

Dragă Maică, am descoperit citind o carte de AT, de unde vine această frica teribilă de moarte. Cel puțin în cazul meu. 

Explicația este la prima vedere destul de simplă. Mesajele părinților sunt percepute de copii ca protecție împotriva unui dezastru foarte mare. Se va întâmpla un lucru foarte rău, chiar moartea, dacă nu asculți ce îți spun și nu faci întocmai. Copilul preia aceste mesaje ca scut împotriva unei amenințări mai mari pe care și-o imaginează. Din acest motiv îi este atât de greu să iasă din scenariul pe care a decis să-l urmeze. Trebuie să se confrunte cu această teribilă spaimă că dacă nu ascultă, moare sau, mai teribil, suferă pentru veșnicie. Așa că orice ieșire din scenariu presupune o asumare conștientă a acestui risc. 

Îmi aduc aminte de terapia Brandon Bays. Fiecare dintre noi am ajuns în acel punct în care trebuia să luăm decizia că nu mai ascultăm mesajul parental. De ce doar la nivel de emoții? Pentru că mesajul parental este preluat de Copil încă din primele luni, în care el înțelege mesajele non-verbale ale părinților. Mesajul ajunge în celulele copilului prin emoțiile pe care le trăiește. Acolo se codifică. Femeia asta a descoperit ceva senzațional. Deblocarea emoțiilor duce la trăirea autentică, pentru că mesajul care contaminează este demascat, adus la conștintă. În acest caz, rațiunea este neputincioasă. Mintea, dacă ar ști, ar da soluțiile. Ea caută și caută vindecarea, dar în zadar. Totul este trăirea cât mai intensă a celor mai autentice emoții. Acolo s-a înfipt mesajul parental față de care am decis, copii fiind, cum să-i facem față. Deblocarea emoțională, prin terapie și ascultarea Cuvântului, te eliberează și îți aduce în față resursele uluitoare cu care ești înzestrat de Dumnezeu, care te vrea liber.

Este interesant aici că poate mulți dintre noi, creștinii, înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu, ca un mesaj parental, care ne ferește de ceva rău. Și tot fugim de acest rău închipuit în loc să trăim bucuria de a fi în viața și în iubirea Lui.... Așa înțeleg odihna în brațele Lui.... Și am scris, și am construit discursuri despre Dumnezeu ca pavăză

împotriva răului. Dar poate ar trebui să vedem ce este acest rău de care tot fugim, nu??? Ce este această amenințare? Dacă nu e nimic?

Cu drag,

 Marius

DRAGUL MEU MARIUS

Mulțumesc mult pentru mesajul tău. Fiind un model de lectură a cărților seculare sau de altă spiritualitate, o să-l pun și pe site. E minunat că iei de acolo mesajele care au înțeles și chiar dezvăluie noi înțelesuri pentru descifrarea hățișurilor minții noastre căzute cu totul în zona psihismului.​ Și, așa cum și faci, nu e nevoie să intri în dialog cu ideile respective, ci doar să pui toate în rugăciune, în „Mâinile lui Dumnezeu” și să lași duhul tău să lucreze înțelesurile cu care îți va lumina apoi gândurile raționale și atitudinile. 

Da, luăm de multe ori Cuvintele Domnului, Poruncile Lui, ca pe mesaje parentale de interdicție „rivală” pierzând astfel ocrotirea și creșterea asigurată de împlinirea lor.  Căderea a facut ca mesajele părinților după trup să fie ambigue, un amestec de grijă firească pentru copil cu o mare grijă de propriul confort psihic și trupesc. E vremea să descoperim că Dumnezeu nu are grijă de Sine, nu e în pericol, nu pierde nimic prin neascultarea noastră și nu-și alterează iubirea pentru noi. Că poruncile Lui sunt lumină și dragoste. Când ne eliberăm de identificarea Tatălui Ceresc cu cel pământesc, prin iertare și înțelegerea neputinței umane, punem începutul pocăinței adevărate. Punem începutul creșterii conștiente în viața pe care am dobândit-o de Sus prin Botez.  Și descoperim că Dumnezeu nu ne amenință, ci ne dezvăluie un pericol dându-ne, în același timp, și calea de a-l evita și puterea de a alege și de a face binele dătător de viață. Și așa, punem capăt fricii de moarte!  

Apoi, e important să înțelegem că „odihna în brațele Lui” este, cu adevărat, primirea bucuriei Sale, dar o bucurie care a venit și vine numai prin Cruce! Altfel cădem în căutarea bunătății lui Dumenzeu fără El; și a odihnei Sale fără Cruce și fără pocăință, fără ură și luptă împotriva păcatului! Adică rămânem în zbaterile „înțelepciunii lumii acesteia” centrate pe căutarea plăcerii și evitarea durerii prin păcat.  

Mulțumesc mult!

Te aștept cu noi gânduri și înțelesuri

Cu dragoste și rugăciune

Maica Siluana