La poarta razboiului
Mor copiii,
Se pierd femeile,
Se mistuiesc bunicii,
Se destramă o lume
În subterane sângeroase...
La cer se înalță suflete
Îmbrățișate în lumină.
Unii soldați ar vrea și ei
să se prăbușească,
Dar se stăpânesc de fierul
Rece și necruțător
al armelor.
Ei își apără copiii
femeile, bătrânii, pământurile
Care au încăput în câteva lacrimi
De la colțul ochiului
Și în inimile lor ciuruite
De zbaterea gloanțelor
nenumărate.
Poezie de ©️Mariana Cașu
********
P.S. Alexandru, a fost găsit, în cele din urmă, de părinții săi, după îndelungi căutări. Copilul ar fi avut 4 ani, când împreună cu bunica sa au vrut sa evadeze din calea armelor. Locuiau la o periferie a Kievului, dar, în timp ce traversau un râu, barca s-a răsturnat. Trupul bunicii a fost depistat acum câteva săptămâni, iar al copilului - abia ieri.
Putere și Înger de pază tuturor oamenilor nevinovați, care se apară sau pleacă din calea războiului. Lacrimi de durere, odihnă veșnică celor ce le-au fost furate viețile, copilăria, amintirile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu