Adesea, văd în statistica vizitatorilor de pe blog următoarele cuvinte cheie: "rugăciuni pentru întoarcerea persoanei iubite", "cum să întorc persoana iubită", "ce rugăciuni să citesc pentru împăcare". Desigur, o despărţire e întodeauna dureroasă, ne face să suferim, să nu dormim nopţile, să ne întrebăm sute sau mii de lucruri despre ce am făcut bine sau nu în relaţia trecută. La urma urmei, e o traumă care se vindecă greu. Nu poţi trece uşor peste asta. Dar o despărţire nu este sfârşitul lumii, este tratabilă şi asta bucură. Vă spun aceasta, pentru că am trecut, la rândul meu, prin asemenea experienţă şi, Slavă Domnului, mă simt foarte bine.
În primul rând, vă îndemn, fără sarcasm, să vă întrebaţi sincer, atunci când sunteţi calm: Oare, îmi doresc eu din tot sufletul să mă împac? Ce am învăţat noi doi din relaţia eşuată, încât să iasă bine din următoarea încercare (dacă din prima, de pildă, a fost un dezastru)? Nu cumva unul din noi sau ambii suntem fie infantili, fie incompatibili? Ce stă în spatele dorinţei mele? Poate sunt panicat, disperat, rănit, ma simt singur, umilit. Când avem astfel de stări, percepem situaţia distorsionat şi în dezavantajul nostru, cu siguranţă! De aceea, este cel mai bine să vă oferiţi timp pentru limpezire. După ce v-aţi calmat, aveţi toată puterea să analizaţi situaţia din altă perspectivă.
Da, există rugăciuni pentru împăcare! Orice rugăciune e bună, dacă se face din toată inima şi sunteţi sinceri în doleanţele voastre. Eu una aş citi Acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiţi. Cu toate acestea, nu interpretaţi îndemnul meu ca pe o reţetă universală. Întâi de toate, omul să-şi vindece sufletul, ca să fie fericit în viaţa cotidiană. Dacă are traume, cu atât mai mult să fie conştient şi să caute vindecarea, apelând la un duhovnic bun şi, când este necesar, la un psiholog bun.
Când, după multe rugăciuni, nu aţi primit răspunsul râvnit pentru împăcare, bucuraţi-vă! Mulţumiţi lui Dumnezeu! Cu siguranţă, El are ceva mai potrivit pentru voi.
Să zicem că v-aţi împăcat! Totuşi, e de dorit în prealabil să cugetaţi la CE veţi face după împăcare: repetaţi gafele trecute sau, dimpotrivă, puneţi început bun împreună? O relaţie cu adevărat trainică înseamnă multă muncă, răbdare, maturitate şi responsabilitate. Şi mai ales, începe cu dezvoltarea proprie, cu muncă lăuntrică asiduă: atunci când se cercetează omul zilnic pe sine, îşi descoperă emoţiile, sentimentele, trăirile, sufletul. Doar cunoscându-se bine pe sine, va face alegerile potrivite în viaţă. Cu Dumnezeu înainte!
Vă doresc din toată inima să fiţi conştienţi de sine şi de alegerile pe care le faceţi!
m-a lăsat. într-adevăr nu dupa ani de zile și nici ni avem copii... dar după 8 luni pe care le-am trăit împreună zi de zi... pur și simplu a plecat din viața mea fără un motiv și fără să o intereseze... de parcă nu aș fi existat. sper in momentele grele să îmi aduc aminte ce ai scris tu / Dumneata aici. Sănătate, Crăciun fericit și Doamne ajută!
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta! Putere multa va doresc!
ȘtergereBuna, am avut o relatie deosebita plină de iubire, respect inca din prima zi ce ne-am întîlnit, totul era perfect, dupa citeva luni ce m-a cerut in căsătorie mi-a cerut sa merg sa locuim împreuna, pentru faptul ca locuim in doua tari diferite era normal sa accept daca ne iubeam, relația noastră era la fel neschimbata dar eu nu puteam sa mai rezist in acea casa, motivul parintii lui care ma controlau in fiecare moment chiar si cind mergeam la baie sau ma uitam la tv cu iubitul meu, dupa ma întrebau de ce am stat in camera...am plecat de doua ori din casa aceea si m-a rugat sa ma intorc pentru a treia oară, ca-ci a vorbit cu parintii lui si ne va lasa sa locuim numai noi doi pentru ca avea doua case in același curte, dar totul a fost numai promisiuni cind am ajuns la aeroport el ma aștepta dezamăgit ca părinții lui si-au schimbat din nou părerea si iau zis ca daca vrea poate sa plece cu mine in alta parte dar cu lor a terminat, nu vor sa stie nimic de el... casa era cumpărată de iubitul meu dar parintii erau cei care comandau, chiar si ce trebuie sa pregătim de mincare, sa cumpărăm, chiar trebuia sa-i ducă si tichetul de la benzinărie...asa nu am avut de ales si m-am despărțit de el in Septembrie anul trecut, deși a trecut ceva timp suferim enorm de mult amindoi, vorbim sau ne scriem in fiecare zi, dar e foarte greu sa înțelegi ca proprii părinți te face sa alegi între ei si propria iubire, fericire, viitorul fiului lor...de cite ori vorbim sau ne vedem in vidioconfetenta terminam cu plingind ce am facut in aceasta lume sa nu putem fi împreuna...chiar m-au amenintat ca o sa-mi distruga viata daca pleaca cu mine...daca cineva imi poate da un sfar sau ajutor... eu chiar nu stiu ce sa mai fac simt ca ma lasa puterile, sint bolnava dar medicul zice ca probele sint negative, mi-am lăsat serviciul cind am plecat prima data la el, acum nu imi mai gasesc altul...mai concret nimic nu imi merge bine...
RăspundețiȘtergereE nevoie de multa maturitate, ca sa inteleaga fiecare dintre voi ca nu parintii va hotarasc soarta! Părinţii nu vor mai fi la un moment dat... Viaţa vă aparţine. Există un Dumnezeu deasupra tuturor. Pentru iubire lupţi, de obicei, dacă eşti matur emoţional. Dacă nu, depinzi de o părere sau de alta. Când nu ştii ce să faci, roagă-te la Maica Domnului mai mult. Vorbeşte cu un duhovnic! La Dumnezeu nu există probleme de nerezolvat. Îmi pare rău că doar acum am văzut mesajul tău. Sper că sunteţi bine între timp.
Ștergeremultumsc pentru postare...am citit Acatistul si ma simt mai bine... in definitiv toti gresim ... cum ai spus trebuie sa ne autoevaluam si dupa vedem... as vrea sa am sansa de a ma impaca ...cu putin mai multa maturitate si intelepciune poate va m erge...am investit amamndoi atat de multe sen timente, am facut lucruri impreuna.... si, in 3 min am daramat tot ce am construit in 9 luni... e greu sentimentul de incertitudine...dar azi voi sti exat ce vom face....iti doresc numai bine!
RăspundețiȘtergereCu drag! Şi eu îţi doresc bucurii şi împliniri! Cine îl cunoaşte pe Dumnezeu se simte împlinit, pentru că El adaugă omului ce îi lipseşte sau ce îşi doreşte. Dorinţa ta de a te împăca este bună. Deocamdată vezi experienţa asta ca pe o lecţie de maturizare :)
ȘtergereBuna. De curand m am despărțit de iubitul meu, ne am cunoscut acum 4 ani, timp în care eu eram plecată iar el acasă, ne vedeam la cateva luni cand mergeam în concediu. De un an si ceva am hotarat sa nu mai plec, simțeam că îmi doresc această relatie si îmi doream să raman acolo lângă el. m am apropiat foarte mult de el si am început sa l iubesc iar sentimentul era reciproc. Am petrecut clipe minunate împreună, aveam vise, multe speranțe, planuri de viitor, dar dintr o data au inceput certuri, supărări care nu au făcut decât sa ne aducă multa suferință. Ulterior el a hotarat în scurt timp,mai exact acum doua saptamani sa o caute pe fosta si sa i ceara sa se mute cu el. Acum el na suna, îmi spune că ma iubeste tare mult, ca în sufletul lui sunt doar eu dar a luat o hotărâre in grabă si are nevoie sa se hotărască ce sa faca. Nu se simte iubit cu ea dar se mulțumește doar ptr faptul ca are liniste. Eu nu stiu ce să fac, cum sa procedez. Am nevoie de un rasp daca ma puteti ajuta.
RăspundețiȘtergereBuna. Îmi pare rău că treci prin asta. Ai nevoie de timp pentru tine acum, ca să-ţi revii din acest şoc. Iar hotărârile, desigur, nu se iau în grabă, mai ales, cele care ţin de relaţii. Dacă omul s-a întors la fosta sa, cu siguranţă a avut un motiv întemeiat. Poate ca în timp ce era cu tine, se gândea la ea... Poate ar trebui să-l laşi să înţeleagă ce vrea, oricât de greu îţi este. Să nu intervii şi să nu-l atragi în nici un fel. Chiar dacă omul ar face un pas spre tine, gândeşte-te cât de serioasă poate fi intenţia sa şi cât de confortabil te vei simţi tu în prezenţa lui, stiind că ţi-a întors spatele în timp ce tu îl iubeai şi s-a dus cu alta.
Ștergeredupa 14 ani de casnicie sotul a decis sa se desparta de mine.avem doi copii .sunt constienta ca am gresit mult in aceasta relatie .dar m-a durut enorm sa imi spuna la telefon ca a terminato cu mine .si ca 4 ani a stat cu mine doar pentru copii ,desi in acesti ani gesturile ,vorbele de iubire nu dadeau semn ca nu m-ar iubi.sufar mult si nu stiu daca mai sansa cu el.
RăspundețiȘtergereBuna! Desigur, nu e uşor! Gândeşte-te doar că uneori omul drag are nevoie de timp şi pentru el, poate a obosit, e nehotărât, derutat şi tulburat. E o ocazie bună să vezi ce poţi face în privinţa ta, fără să stai agăţată de gândul cum să-l reîntorci acasă, fără presiuni, panică şi insistenţe sâcâitoare. Poate că o ieşire din rutina ta obişnuită, l-ar putea aduce înapoi. Uneori, e nevoie să te distanţezi puţin (nu neapărat să te desparţi), ca să înţelegi ce preţuieşti mai mult, care îţi sunt prioritaţile. Fă ceva nou, adu un pic de lumină în viaţa ta, călătoreşte, inavaţă o limbă străină, mergi la un curs. Aceste "despărţiri" nu sunt capătul pământului. Vei avea timp să te gândeşti la ce vrei şi poţi să schimbi la tine cu adevărat. Şi, desigur, nu uita să-L aşezi pe Dumnezeu în faţa vieţii tale prin rugăciune şi în tot ce vrei să faci tu. E posibil ca la un moment dat soţul tău să te caute singur şi să regrete că a lăsat un om minunat ca tine. Nu-ţi pierde cumpătul.
ȘtergereIubitul meu m-a învățat ce înseamnă iubirea la 37 de ani. Ne-am iubit mult, foarte mult. Am trecut doar prin suferințe și umiliți din partea familiei lui, dar i-am rămas aproape. Mi-a cerut sa fim o familie. Am luptat 9 luni sa țin o sarcină pe care el nu a mai vrut-o și i-am dăruit un fiu. La 3 săptămâni de la naștere au început problemele grave, când a ales sa își dea demisia. Fără sa comunice cu mine, doar cu prietenii lui, a ales sa facă taximetrie cu cel care ne-a botezat fiul. Nu am fost de acord pt ca N-avea carte de munca și asigurare. Apoi, nu a vrut sa ma sprijine in organizarea botezului. Nu ma mai lua în brate și ma jignea foarte des. A început subit sa ma umilească și să-mi spună ca sunt o străină. Am ajuns în depresie și mi-am pierdut laptele matern. M-a abandona cu băiatul fie în casa fie pe strada și el era mereu la prietenii lui, o gașcă din care făceau parte doua femei cu care el a avut relații sexuale. La doua zile de după botez m-a părăsit spunându-mi ca nu ma iubește, ca sunt grasă și ca nu îl respect. La 3 luni după despărțire, ne-am împăcat pana când am găsit în telefonul lui fotografii cu o alta femeie și mesaje cu prietenii lui in care discutau despre moartea mea și ducerea copilului la protecția copilului. Nu a vrut sa se apere să-mi explice ce însemna totul și a ales sa ne despărțim iar. Timp de o luna mi-a tot urlat ca el are o iubita și sa nu îl mai caut pt fiul nostru ca ii pot distruge relația. Subit, acum ca băiatul împlinește 9 luni, ne cauta și spune ca vrea sa își vadă băiatul. Îmi scrie și ma întreabă dacă eu sunt bine. Ma suna și îmi urla de ce eu spun ca el este un nimeni pt mine. Nu îl mai înțeleg. Nu ma poate privi în ochi, se ascunde. Oare vrea sa se întoarcă acasă, la familia lui? Oare acum a învățat ca noi meritam efortul de a-și asuma responsabilități? Ce sa ii spun și ce sa fac?
RăspundețiȘtergereBuna ziua!
ȘtergereImi pare rău că sunteți atât de greu încercată. V-ați întrebat vreodată dacă sotul dvs are probleme sufletesti sau psihice si daca sunteti dispusa sa indurati asemenea atitudine din partea lui pernanent atat dvs cat si copilul dvs? Ce sanse credeti ca are el sa se faca bine, astfel incat sa-i puteti oferi copilului un camin sigur si linistit, iar pe dvs sa va scutiti de frici, nesiguranta si rautate gratuite?
Am am avut o relație de 3 ani dar în momentul de față nu prea știu unde ne aflam. Ne-am iubit inca de la inceput și sentimentele sunt inca acolo și sunt mai puternice ca niciodată. Problema este ca între noi sunt 10 ani diferența. În relația noastră s-au făcut greșeli, ca urmare el trece acum printr-o perioada foarte grea. Mai exact el așteaptă sentința unui proces. Îl simt că este bolnav și tulburat și nu știu cum să îl mai ajut. De multe ori îl și tracasez prin mesaje. Am uitat sa menționez că noi am avut o relație la distanță tocmai din cauza părinților mei.:-( Problema in momentul de față eate că el nu vrea sa mă lege de suferinta lui și îmi tot spune să îmi găsesc pe altcineva și că are nevoie de timp și liniște. El îmi doreste toată fericirea din lume dar îmi tot spune că el nu mi-o poate oferi. I-am tot spus că îi voi ramane alături indiferent. Îl iubesc mult și vreau din tot sufletul sa ne salvez relația. Avem atâtea lucruri în comun și ne-am înțeles așa bine. Însă acum mă simt ca și cum tot ce am clădit se prăbușește. Ce îmi recomandați sa fac? Nu mai am liniste, mă consum foarte mult. Ma rog la Maica Domnului sa mă ajute sa găsesc soluții dar lucrurile stau tot mai rău.
RăspundețiȘtergereDoamne ajută, Mari! Am văzut cam târziu mesajul tău. Sper că eşti mai bine acum.
ȘtergereDoar multă încredere şi răbdare. Nu forţa lucrurile, dacă dânsul trece prin asemenea perioadă. Dar nici nu-l abandona, dacă ţineţi atât de mult unul la altul. Un om greu încercat, stresat şi tulburat poate spune multe lucruri pe care le poate regreta mai târziu. Mergeţi la un duhovnic, spovediţi-vă, împărtăşiţi-vă mai des şi încredinţaţi această situaţie lui Dumnezeu. El ştie mai bine ce vi se potriveşte şi ce puteţi voi purta. Mult curaj!
buna am si eeu o relatie de 6 ani casatorita toate bune si frumoase pana sa nasc fetita dupa a inceput razboiu sotu a plecat deacasa a stat cu alte 2 femei pe noi nu ne mai poate vedea zice tot timpu ca familia lui a expirat si cand vorbeste cu ñoi vorbeste urat ne dusmaneste si nu mai e buna cu nimic familia lui care sea dorito adica copilu si pe mine care dintro data nu mai vrea nimic vrea liber nustiu ce sa fac si cum sa mai fac e foarte greu da ..
RăspundețiȘtergereDoamne, ajută! Dacă aveți un părinte duhovnic, ar fi bine să mergeți și să-i cereți sfatul. Apoi, rugați-vă lui Dumnezeu cu acest Acatist și alte rugăciuni din Micul Ceaslov.
ȘtergereDacă soțul a plecat și vă vorbește atât de urât, e timpul să schimbați ceva nu la el, pentru că un adult nu se schimba prea ușor (poate nu vrea sau nu poate), ci la dumneavoastră. Începeți să faceți "curat" în inima proprie, să vă schimbați obiceiurile, să vă rugați mai mult, sa participați la viața Liturgică, să studiați poruncile lui Dumnezeu și sa le aplicați. Un părinte fericit = un copil fericit. După toate, are grija Dumnezeu și de dvs și vă va așeza pe o cale. Nu vă pierdeți speranța!