Dublă Sărbătoare de Crăciun

              

Recent, "Ziua de 25 decembrie a fost declarată prin lege zi de sărbătoare și a fost inclusă în lista zilelor de odihnă. Un proiect de hotărâre în acest sens a fost aprobat de către Parlamentul Republicii Moldova. Astfel, pentru a nu perturba tradiția stabilită deja în societate, Crăciunul se va sărbători pe parcursul a trei zile, pe 25 decembrie (Crăciunul pe stil nou) și 7-8 ianuarie (Crăciunul pe stil vechi)", transmite UNIMEDIA.  

    

      Mă întreb, şi totuşi..., în raport cu legea respectivă, de ce omul nu-şi înteţeşte nevoinţa, de ce nu dublează postul sau ajunarea pentru sărbătorirea Crăciunului? Pentru a trăi în duhul sărbătorii, e important să te pregăteşti şi sufleteşte pentru ea, - mai ales, sufleteşte. Nu sunt sceptică când mă refer la hotărârea aceasta. E de înţeles, cetăţenii noştri sunt, probabil, foarte umblaţi prin lume, şi aceasta pentru că jumătate din populaţia R. Moldova e plecată la muncă peste hotare temporar sau permanent, conformându-se, astfel, tradiţiilor ţărilor unde locuiesc. Să nu denaturăm însă o sărbătoare creştină, să nu o transformăm în carnaval sau orice altceva, fără să-i înţelegem sensul şi semnificaţia.  Afirmaţiile părintelui Victor, la care subscriu şi pe care le citez, se potrivesc în mod special situaţiei curente: 

     

       "Această naştere, despre care nu doresc să vorbesc astronomic, căci nici nu contează ziua ori luna evenimentului, este una perpetuă, una care se repetă pedagogic şi mântuitor pentru fiecare nou născut al acestei lumi, fie că ei, cei nou născuţi, îl primesc ori ba. Hristos se naşte, devenind incomod într-o lume din ce în ce mai comodă, devenind doar un motiv pentru care oamenii să se mai veselească, căci ceata celor care-şi bucură trupul în aceste zile e din ce în ce mai mare"(de aici). 

       

        Să ne deschidem mintea şi inima în aceste zile sfinte, fără să ne limităm cu precădere la mâncare, băutură şi dans. Metaforic vorbind cu referire la aceasta, îmi amintesc o întamplare tristă dintr-un sat de demult: cum, în timpul unei ierni, au venit naşii la cumetrie rând pe rând, şi-au scos hainele şi le-au pus pe pătuţul copilului. Spre dimineaţă, beţi, ghiftuiţi şi distraţi, se întrebau: "Dar, copilul unde-i? Hai să vedem copilul!" Păi, unde era să fie sărmanul decât în pătuţul său, sufocat de greutatea hainelor. 

       Prin urmare, atenţia să ne fie îndreptată către pruncul Hristos, să nu-L abandonăm în ieslea săracită a sufletelor noastre, ci să-L aşezăm în miezul existenţei. Să ne împodobim sufletele cu rugăciunea şi slăvirea Celui Care le-a făcut pe toate şi I se cuvin toate.

       Crăciun cu bucurie tuturor, oriunde aţi fi!