- Evadarea nu este o soluţie. Când mă înstrăinez sau mă închid în sine, problemele se acutizează. Şi, în special, problemele lăuntrice. Viaţa cere implicare. Nu întâmplător se spune să-ţi iei viaţa în piept. Numai cei curajoşi luptă, biruiesc, acceptă viaţa şi se bucură de ea, împreună cu ea. Unii au trăit viaţa, iar alţii s-au lăsat trăiţi de ea. Cel curajos primeşte provocările ei ca pe nişte lecţii, iar cel fricos fuge de ele. Fricosul preferă să stea în afara terenului, în afara oricăror fel de implicări, jertfe sau experienţe, deci alege să plutească pe deasupra vieţii. Teama îl paralizează. Nu oferiţi fricii putere!
 |
| sursa foto |
- Copiii sunt oglinda părinţilor. Copiii iubesc în măsura în care au ştiut părinţii să cultive în ei iubirea, să le-o dăruiască fără rezerve. Răspunzători de aceasta suntem toţi. Să nu ne mirăm când copiii sunt agresivi. L-ai învăţat pe copil să iubească curat? I-ai dăruit timpul tău, viaţa ta, ai cultivat în el sentimente frumoase, iubirea de semeni, de natură, de Dumnezeu? Ce a văzut copilul la tine, accea va face şi el. Când semeni pălămidă, nu te aştepta să crească grâu.
- Când mă enervez, nu înseamnă că vreun om sau situaţie din afară sunt cauza acestor izbucniri ale mele. Răul vine din interior. Cauza trebuie descoperită în sine.
- Facem adesea multe lucruri prin imitare. Aproape totul, îndrăznesc să spun. Dacă văd constant binele, lucruri bune şi frumoase în afara mea, sunt înclinat să le fac şi eu. Ma molipsesc de ele. Când văd răul, sunt copleşit de acesta, mă obişnuiesc cu el şi devine normalitate în viaţa mea. Acest sistem interior de apărare mă face să pot supravieţui, nu şi să trăiesc veritabil, să mă bucur de viaţă. Nu întâmplător în Biblie se spune: „Fugiţi de rău! Faceţi binele!”. Străduiţi-vă să faceţi acest bine cât mai mult, pentru că el se va înmulţi, va creşte, se va răspândi. Fugiţi de rău, nu negociaţi nimic cu răul, pentru ca să nu vă acapareze pe voi şi pe cei dragi ai voştri. Nu vă amăgiţi. Demonii nu cruţă pe nimeni!
- Am trăit 30 de ani, dar mi s-au părut ca şi 3 zile. Atât de rapid au trecut! Fiecare clipă este preţioasă şi are mare însemnătate în istoria mântuirii personale. Dacă nu era Dumnezeu Care să dea sens vieţii mele, o consideram pierdută. Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt şi rost acestor vieţi pământeşti ale noastre. Multe întrebări care ne macină cugetul, vor afla răspunsul chiar în noi înşine, doar să ne oferim mintea şi inima lui Dumnezeu.
- Nu mai am timp pentru lamentări. Ele sunt frâne care încetinesc evoluţia firească a vieţii. Este sigur cineva pe lumea asta care suferă mai mult decât mine şi poate că e destul de gentil, educat sau nobil, când alege să nu-şi deplângă condiţia. Mai mult sau mai puţin, fiecare are o Cruce de purtat. Nu invadaţi pe nimeni cu lamentări, adesea fără suport.
- Intuiţia nu m-a minţit niciodată. Dar eu am ignorat-o de atâtea ori... Inima noastră e busola noastră. Cine îşi ascultă intuiţia şi conştiinţa nu va greşi. Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în noi, iar intuiţia – e consecinţa experienţelor de viaţă. Când se împletesc una cu alta, descoperi înţelepciunea.
- Când cineva te ignoră intenţionat, lasă-l în pace! Fii liniştit! Mereu va fi cineva care să te aprecieze, chiar dacă tu eşti de altă părere.
Nu
e nimic nou în toate acestea. Poate că altcineva ar fi spus la fel, dar
cu alte cuvinte.
Domnul
să ne binecuvinteze!
