Ce faci când nu mai vrei să trăiești - Dmitry Semenik

Vă recomand din inimă să citiți cartea "Ce faci când nu mai vrei să trăiești" de Semenik Dmitry - un psiholog ortodox dedicat si foarte talentat. La această traducere am muncit cu drag și vreau să vă spun că a meritat. Autorul a reuşit să îngemăneze experienţa Sfinţilor Părinţi cu aceea a psihologilor ortodocşi contemporani într-o formă actuală și accesibilă tuturor. Chiar dacă aveți dragoste de viață și sunteți bine și realizat în toate privințele, veți descoperi în această carte ceva mai mult decât ceea ce cunoașteți deja, și anume cum vă puteți îmbunătăți perspectivele și viziunea asupra vieții personale. Iar după ce veţi citi cartea, o puteți dărui altcuiva și, astfel, veți înmulți binele care se va întoarce la voi într-o zi.

 

Un fragment:

"Adesea auzim acestea: „De ce alţii au bani (apartament, maşină, o soţie bună, o vilă frumoasă… etc.), iar eu nu am nimic? De ce s‑a născut cutare într‑o familie bogată şi părinţii îl întreţin până la patruzeci de ani, iar eu sunt nevoit să lucrez pentru câțiva bănuţi de la şaisprezece ani?” Întrebare: de ce consideraţi că trebuie să avem condiţii de viaţă egale? În război, fiecare detaşament are operaţiunea sa, şi orice ostaş din acest detaşament are misiunea sa: unul se luptă pe front, altul conduce maşinile de luptă, următorul are grijă de copiii unui teritoriu ocupat de inamic, îndurând foamea. Cui îi este mai uşor? Îmi veţi spune: ce întrebare este aceasta? Cine se mai gândeşte la aceasta pe timp de război? Într‑adevăr, în război nu ai timp să te gândeşti la fleacuri. Fiecare îşi cunoaşte misiunea şi se străduieşte s‑o ducă până la capăt, conştientizând că investeşte măcar puţin pentru victoria comună. Numai trădătorii şi fricoşii se întreabă: „De ce trebuie să sap şanţuri în linia întâi, iar fostul meu coleg, Vasile, se odihneşte la comandament, la căldurică?” Ceilalţi, care nu sunt trădători şi nici fricoşi, înţeleg foarte bine că fără disciplină este imposibil să câştigi în război şi numai comandantul hotărăşte care sunt sarcinile fiecărui soldat. Nu e treaba soldatului să decidă cât de corect este un comandant de război. E absurd, de asemenea, să gândeşti cine a investit mai mult în victorie: soldatul din linia întâi a frontului sau ţăranul care a semănat grâu pentru pâine, ca să aibă ostaşii ce să mănânce. Se completează reciproc. În viaţa noastră, ne luptăm contra răului ca în război: fiecare îşi are locul său unde se poate lupta cu duşmanul. Cu cât fiecare dintre noi îşi preschimbă sufletul, biruind răul şi înnobilându‑şi micul anturaj, cu atât mai minunată, mai bună şi mai luminoasă devine lumea. Aceasta presupune cultivarea dragostei în suflet, dorința comună pentru biruinţa răului din viaţa noastră; în această luptă i s‑a dat fiecărui om propria sarcină pe care să o poată îndeplini. Omul nu va primi nimic peste puterile sale". 

Dmitry Semenik, Ce faci când nu mai vrei să trăiești, Editura Sophia, 2018