La mulţi ani!

Noule An, ce aduci cu sine?                           
Bucurii sau poate mâhniri?

Te primesc cu inima deschisă,

Am sufletul calm,

Am încrederea că dragostea

este chiar în noi înşine,

Că nu trebuie să ne îndepărtăm căutând

în alte ţări, în alte inimi, în alt univers,

ceea ce este atât de aproape:

şi iubirea şi dispreţul,

şi pacea, şi războiul,

şi compasiunea, şi cruzimea.

Nu aştept alţi ani, ca să fie mai bine.

Tu eşti prezentul care devine tot ceea ce am semănat odată

în inimă, conştiinţă, minte.

Nu anii îl fac pe om, 

ci omul însufleţeşte anii,

îi face unici, irepetabili, ai săi.

Mă închin Domnului - Stăpânului Timpului,

Tatălui Anilor Care i-a plămădit 

pruncie, tinereţe, bătrâneţe - 

pe fiecare cu numele său,

cu darul, misiunea, caracterul,

lecţiile, lipsurile, culorile, 

deznodământul 

şi...
cred că noul an care vine 

este creat în acord cu toate ale mele

şi Îl rog pe Dumnezeu să-l pot trăi frumos!

La mulţi ani, om bun!